Acte necesare DGASPC

Acte necesare la evaluare / reevaluare DGASPC:

  1. DOSAR CU SINA la caz nou (primul an)
  2. CERTIFICAT MEDICAL ELIBERAT DE MEDICUL SPECIALIST in care va fi trecuta valabilitatea de la 3 luni la 4 ani, se va preciza diagnosticul si codurile de boala (in original); va fi insotit obligatoriu de SCRISOARE / REFERAT MEDICAL
  3. FISA MEDICALA SINTETICA completata si parafata de medicul de familie
  4. FISA PSIHOPEDAGOGICA completata de cadrul didactic: educator, invatator, diriginte
  5. FISA DE EVALUARE PSIHOLOGICA completata de psihologul clinician
  6. ANCHETA SOCIALA EFECTUATA DE ASISTENTA SOCIALA DIN PRIMARIE insotita de FISA FACTORI DE MEDIU
  7. CERTIFICAT NASTERE COPIL si COPIE BULETINE PARINTI, CERTIFICAT DECES ( unde este cazul), HOTARARE DE DIVORT ( unde este cazul)
  8. COPIE HOTARARE DE PLASAMENT COPIL / SENTINTA CIVILA pentru asistentii maternali profesionisti si alte rude care au in ingrijire copilul sau PROCURA daca nu este instituita masura de protectie
  9. ADEVERINTE DE VENIT – ambii parinti, reprezentanti legali, asistenti maternali profesionisti sau alte rude care au in ingrijire copilul. Daca nu realizeaza venituri – adeverinta de la circa financiara ca nu realizeaza venituri.
  10. ACTE MEDICALE (IN COPIE) – in functie de afectiune

Cand am sesizat ca baiatul meu are elemente din spectrul autist am fost la un terapeut de la care am obtinut o evaluare. Apoi am fost la Obregia unde am primit diagnosticul. De curiozitate am mers la Sanador in Bucuresti si am avut si de acolo un raport medical. Copilul a primit diagnosticul de tulburare de spectru autist si sindrom hiperkinetic. Diagnosticul la momentul actual este autism infantil, tulburare hiperkinetica. Pentru persoanele care nu isi permit sau nu vor sa plateasca aceste evaluari pot merge cu trimitere de la medicul de familie.

Pentru obtinerea certificatului de incadrare prima vizita a fost la DGASPC. M-au  programat peste 2 luni.

Apoi am cautat un medic primar psihologie pediatrica. Avea primul loc liber contra cost peste o luna. Daca vroiam cu trimitere de la medicul de familie ma programa peste doua luni aproape de programarea de la DGASPC. Am acceptat contra cost ca sa am hartiile pregatite din timp. Mi-a solicitat sa vin la programare cu fisa de evaluare psihologica, copie dupa certificatul de nastere al copilului si dupa buletinul meu si cu toate evaluarile si rapoartele medicale facute pana atunci. Pentru ca nu stiam nici un psiholog clinician i-am solicitat o recomandare si am obtinut un nume.

Psihologul clinician m-a primit in trei saptamani. Evaluarea a durat o ora si jumatate. A fost singurul loc unde s-a tinut cont de ora la care am fost programata. In rest am asteptat intre jumatate de ora si o ora si jumatate pana am intrat. Am fost pregatita pentru intarzieri, eu am mereu cu mine mancare, apa si jucarii.

Pentru ancheta sociala am avut nevoie de o adeverinta de la medicul de familie in care sa apara diagnosticul copilului si pe care sa fie specificat “pentru ancheta sociala”. A durat o saptamana pana am obtinut hartiile de la primarie, foarte repede in cazul meu dar asta se datoreaza in mare parte primarului care are grija sa mearga lucrurile repede. In alte parti poate sa treaca si o luna sau mai bine.

La gradinita am gasit cea mai mare intelegere. Doamna educatoare a completat evaluarea si doamna directoare a semnat-o, fara probleme.

Cu toate hartiile am mers la medicul de familie. De aici am primit fisa medicala sintetica.

Si nu in ultimul rand adeverintele de venit de la ANAF pentru ambii parinti. Dureaza in jur de 10 zile lucratoare de la depunerea cererii.

La DGASPC am ajuns cu jumatate de ora inainte de ora la care am fost programata. Am luat bon de ordine si m-am prezentat cu actele la secretariat. Apoi am asteptat muuuult timp pana sa intram. Am schimbat pareri si impresii cu mamicile aflate in aceeasi situatie cu mine. Le-am ridicat moralul pentru ca cele mai multe plangeau si nu reuseau sa depaseasca depresia cauzata de aflarea diagnosticului. Eu prefer sa ma concentrez pe ce am de facut ca sa imi recuperez copilul decat pe partea cu “De ce mi s-a intamplat tocmai mie?”. Ca sa pot merge mai departe ma motivez: “Se putea intampla si mai rau! Bine ca a fost doar atat!”. In general ma bucur de ce am, imi doresc mai mult si nu ma uit in ograda altuia. Mi se pare cea mai sanatoasa atitudine indiferent de situatie.

Cat timp am asteptat, m-am jucat cu copilasii aflati acolo, am cantat impreuna, ne-am alergat, m-am bucurat sa vad ca exista o oarecare conexiune intre ei desi nu se vazusera niciodata, aveau afectiuni diferite si erau de varste diferite. Desi pentru multe mamici mersul la DGASPC este o experienta traumatizanta eu nu am vazut-o asa. Mi se pare firesc sa existe mai multe etape prin care un copil sa fie evaluat in stabilirea unui diagnostic. Asa aflu si eu, ca parinte, mai multe pareri despre afectiunea copilului din unghiuri diferite. In schimb nu imi place sa astept mai mult de 15 minute in cazul in care am programare, partea asta nu cred ca o sa reusesc sa o inteleg.

Comisia a fost formata din 5 persoane. Eu am discutat doar cu doua dintre ele. Cu o doamna am discutat pe partea de medicamente si suplimente alimentare, diete si analize. O alta doamna a insistat foarte mult pe achizitiile care il ajuta sa duca o viata independenta. Se pune foarte mare accent pe mersul singur la toaleta, daca mananca singur, se imbraca singur, cere ce are nevoie verbal sau prin semne, daca spune ce il doare. Cu cat este mai dependent de parinti cu atat gradul de incadrare este mai mare si are nevoie de asistent personal. Achizitiile pe partea de cognitiv nu au prezentat interes. Apoi in ultimele 15 minute au incercat doamnele sa vada daca baiatul meu raspunde cand este strigat, sa se convinga daca se incalta singur, daca executa comenzi simple. Dupa o ora si jumatate de asteptat, copilul era destul de agitat, obosit si nu a raspuns la nici o solicitare. Desi este partial verbal acolo nu a scos nici un sunet. Am ridicat certificatul dupa o saptamana.

Advertisements

Prea mult puzzle?

Daaaaa!

In cazul nostru “Fa puzzle!” incepuse sa devina traumatizant. Jocul dezvolta abilitatile cognitive, motoirii si de atentie dar repetat luni la rand poate sa devina enervant pentru unii copilasi.

In primele luni de terapie imi asteptam copilul la usa cabinetului. De acolo auzeam doar vocea terapeutului care dadea instructiuni. “Pune!”, “Sorteaza!”, “Insira!”, “Insurubeaza!”, “Fa puzzle!”. De “Fa puzzle!” nu mai scapam. Trecuse mai bine de o luna din programul puzzle si noi ramasesem cumva blocati. Acasa cumparasem peste 20 incastre din lemn pentru diversitate, trecusem si la puzzle-uri din carton dar la terapie nu mai scapam de instructiunea asta desi acasa copilul rezolva foarte repede acest joc. Devenise plictisitor pentru copil dar si pentru mine. Incepuse sa pronunte denumirea imaginilor care apareau pe bucatile de lemn de cat de mult si de des potriveam piesele. Intr-o zi cand baiatul meu nu a mai vrut sa mai faca puzzle la terapie am insistat pe langa terapeuta sa imi spuna cand trecem la programul urmator, care este urmatoarea etapa. Atunci ea mi-a aratat o plansa-puzzle imensa, pareau a fi 6 puzzle-uri unite, si imi spune ca pana nu o face baiatul meu de 3 ani pe toata fara greseala si fara prompt nu trecem mai departe!?! M-am blocat pe moment. Nici eu nu cred ca as putea sa fac plansa respectiva din prima fara greseala. M-am dus acasa si am inceput sa caut alt terapeut. Bine am facut!

La momentul respectiv nu stiam care sunt programele pe care le urmarea terapeuta. Imi daduse o fisa cu ce isi propusese sa il invete intr-o anumita perioada de timp dar dupa 6 luni de terapie nu se vedea nici un progres pe partea de limbaj. Acasa incepuse sa recunoasca si sa denumeasca animale, forme si culori dupa ce i le prezentasem eu pe niste cartonase. Din disperare ma apucasem sa aplic ce invatam din tutorialele aba de pe youtube.  Am decis sa intrerupem colaborarea pentru ca devenise frustrant pentru copil si pentru mine. Nu ma impacam nici cu statul pe la usi in conditiile in care copilul lucra foarte frumos cu terapeutul si daca eram eu in incapere intr-un colt.

 

Jumbo isteria!

L-am tot ocolit pe vestitul Jumbo dar saptamana aceasta am fost nevoita sa intru pentru a cumpara un joc necesar la gradinita. Cum era de asteptat am pierdut o ora pe acolo si am pus in cos si jucarii de care nu aveam nevoie.  Desi in Jumbo se gasesc o multime de sortimente de produse de la decoratiuni, imbracaminte, cutii de depozitare, make-up si ingrijire, ustensile pentru bucatarie, baie, ce vrei si ce nu gandesti, eu il asociez mai mult cu jucariile.

IMG_9253

La gradinita avem Flower Puzzle si ne place foarte mult sa imbinam piesele si sa facem diverse obiecte din ele (sunt insotitorul copilului la gradinita) doar ca timpul de joaca este destul de limitat si am decis ca ne-ar bucura sa continuam activitatea si acasa. In prima faza am facut modelele de pe cutie apoi in functie de tema saptamanii de la gradinita am facut corpul uman, fructe si legume. Acum urmeaza sa lasam imaginatia sa lucreze. Este un joc dragut, incurajeaza creativitatea, ajuta la motricitate, piesele au culori frumoase, plasticul este de buna calitate si piesele se imbina perfect. Pretul a fost de 25 ron pentru o cutie de 320 piese. Pentru noi a meritat investitia.

Avem o multime de tipuri de tablite albe pe care scriem cu carioca. Pentru o perioada baiatul meu a fost foarte incantat sa lucram exercitiile de scriere de la terapie pe ele dar cum era de asteptat in timp si-a pierdut interesul. Ca sa vin cu ceva nou am cumparat o tablita neagra si am avut mare succes. Lui ii place foarte mult. Pentru mine este mai problematic deoarece in ultima vreme am toata casa plina de praf de creta. Dar atata timp cat ii face placere sa lucreze pe ea sterg de zor pe unde murdareste. Tablita a fost in jur de 20 ron, este destul de marisoara. In schimb creta si buretele pe care le-am achizitionat separat sunt slabe calitativ, nu le recomand. Creta mai mult zgarie iar buretele nu sterge si s-a dezintegrat dupa doua utilizari.

Masinuta din plastic am achizitionat-o pentru ca acelasi model il regasim si la gradinita. Sunt trei masini la 25 de copii si este bataie pe ele. Daca o are acasa nu mai este interesat de cea de la gradi si putem sa ne indreptam atentia cu usurinta spre alte activitati.

Cum se intampla mai mereu am mai pus in cos in plus doua carticele cu povesti cu morala: “Ciobanul mincinos” si “Iepurele si broasca testoasa”. Pentru jocul de rol am luat ustensilele pentru preparat fursecuri si tigaia cu diverse forme care imita chifle, porumb, pui, hamburger, ou ochi desi aveam ceva asemanator acasa. Baiatul meu ma ajuta deja sa prepar pizza si dulciuri gen chec, briose, biscuiti de casa cu ustensilele pe care le folosesc eu in bucatarie. Acum vreau sa il invat cum e cu jocurile gen “Ne prefacem ca suntem…”, “Ne prefacem ca mancam…” in general care e treaba cu prefacutul. La 4 ani am vazut ca fetele au o mare pasiune pentru plastelina si se prefac ca manca prajituri din plastelina. Baiatul meu nu a mancat plastelina (inca) dar se uita cam ciudat pentru ca nu intelege de ce insista fetele sa manance ceva care nu e comestibil. Cu ajutor din partea terapeutului speram sa invatam si acest program.

IMG_9257

Vedeta zilei a fost ursuletul Jumbo. Initial am vazut jucaria pe facebook la un copil cu autism care nu se despartea de ea. Cand am recunoscut-o in magazin mi s-a parut caraghioasa. Am crezut ca o sa se sperie baiatul meu de personaj dar a fost dragoste la prima vedere. Cand a descoperit ca si canta nu i-a mai dat drumul din mana. S-a jucat cu ea tot drumul pana acasa. Inca nu a ajuns la stadiul de a o cara peste tot dar zilnic ascultam melodia de doua-trei ori. Cred ca ar fi indicat sa ma duc sa mai iau una de rezerva. Costa in jur de 15 ron. Acum am vazut ca personajul se numeste Gummy Bear si are mai multe melodii pe youtube.

In concluzie, ca sa nu dati faliment si sa nu ajungeti acasa cu produse in plus am trei recomandari. Prima ar fi sa va faceti o lista de acasa si sa nu puneti in cos mai mult de doua produse in plus fata de ce aveti trecut pe ea. A doua ar fi sa lasati cardurile acasa si sa mergeti cu suma maxima pe care doriti sa o cheltuiti acolo. A treia sa verificati pe google pretul produselor raportat la calitatea lor. Sunt multe produse care isi merita banii dar am gasit si produse slabe calitativ care pot fi gasite in alta parte la un pret mai mic sau la acelasi pret dar de o calitate mult mai buna.

In speranta ca v-am dat idei si pofta de cumparaturi inchei aici!

 

 

“Sorteaza!”

Dupa instructiunea “Pune!” a urmat “Sorteaza!”. A sortat copilul meu vreo doua luni nasturi, agrafe de birou, jucarii mai mici si mai mari pana i s-a acrit. Si acum am o colectie impresionanta de nasturi din acele vremuri. Pentru ca eram la inceput si eram disperata sa ii asigur materialele de care avea nevoie am intrat in prima mercerie pe care am gasit-o. Am dat vreo 50 ron pe un pumn de nasturi, destul de mult dupa parerea mea. Aveam nevoie de 5-6 gramezi de nasturi diferiti, fiecare gramada trebuia sa contina intre 4 si 6 nasturi. Achizitia nasturilor m-a adus cu picioarele pe pamant si m-a facut sa pun un pic de frana in cumpararea materialelor pentru terapie fara sa consult internetul, preturile.

Exercitiul dezvolta atentia la detalii, concentrarea, memoria, disciplineaza copilul aflat la inceput in terapie, ajuta la formarea notiunii de categorie, grup de obiecte.

Dupa ce m-am prins de rolul jocului am inceput sa utilizez pentru sortat ce aveam in casa:

  • capace diferite de la sticle de apa, de suc,
  • piese de lego de sortat pe marimi, pe culori,
  • piese de la jocurile de constructii din lemn de sortat pe forme, pe culori,
  • linguri, furculite, cutite, pahare, farfurii din plastic
  • ciucuri mici divers colorati confectionati de mine
  • surub, saiba si piulita
  • paste cu forme diferite (tub, spirala, funda)
  • mingiute colorate diferit

Din trei jocuri de constructii diferite se pot face foarte multe combinatii pentru sortat. Desi aveam aceste jocuri la momentul respectiv in casa nu mi-a trecut prin cap sa le folosesc. Dupa ce am schimbat terapeutul am inceput sa fiu mult mai inventiva deoarece primeam sfaturi de la acesta. Conteaza foarte mult sa gasiti un terapeut dedicat care sa comunice foarte mult cu voi si sa va invete sa folositi ce aveti deja. Jocurile sunt urmatoarele: cuburi de constructii, flower puzzle si mono blocks.

IMG_9292

La momentul respectiv aveam un cos in care puneam toate obiectele si cutii transparente in care sorta copilul obiectele. In prima faza puneam eu primul rand de obiecte sortate in cutiile transparente drept model si apoi continua copilul. Treptat am inlaturat suportul vizual. La inceput ii dadeam eu in mana cate un obiect din cos si cu mana mea peste a lui ii aratam ce vreau de la el dupa aceea l-am lasat singur si il promptam doar cand era necesar.

IMG_9296

A fost destul de greu pentru ca singura recompensa pentru care lucra era “Bravo!” si nu prea aveam cum sa o dozam, intarim. In primul an de terapie lucram dimineata cu terapeutul o ora-doua si dupa-amiaza repetam eu cu el acasa doua ore. A fost o perioada dificila pentru amandoi pana ne-am adaptat situatiei si am invatat sa facem totul in joaca.

 

 

Sa organizam haosul!

Eu ma consider o persoana ordonata in dezordinea mea. Se intampla foarte rar sa nu gasesc un lucru, sa uit de o intalnire. De cand a inceput copilul sa mearga lucrurile au luat-o complet razna. La fel se intampla si in cazul sarcinilor zilnice, programarilor la terapii, medic, zile onomastice, facturi.

Luna trecuta am simtit nevoia sa imi cumpar o agenda imensa unde sa imi notez intalnirile, informatiile despre autism culese de pe internet, facebook sau din carti care mi se par mai importante, ideile pentru blog. Agende normale, datate si nedatate am tot avut dar vroiam ceva  care sa ma atraga sa scriu si sa am o imagine de ansamblu asupra intregii luni. Am tot urmarit-o in ultimul an pe Andreea Balaban pe youtube si de la ea am aflat ca ceea ce cautam eu se numeste planner. Si mai mult, am aflat ca exista agende de acest tip care se intind si pe un an si jumatate.

Am pornit rapid in cautarea agendei perfecte. Vroiam sa aiba formatul caietului studentesc, sa aiba spira, copertile sa fie cartonate si foile de calitate. Dupa doua zile de rascolit internetul am gasit-o pe Vivre.ro si m-am indragostit de ea, de pretul ei si de titlu! 23 de ron pentru agenda saptamanala Chaos pentru 17 luni! Nu m-am putut abtine si am adaugat si un organizator saptamanal cu tematica pepenelui vrede tot la 23 de ron. 10 ron a fost transportul. La prima comanda cei de la Vivre.ro ofera si o reducere de 25 ron. Pentru aceasta reducere trebuie sa va verificati adresa de email inainte de a plasa comanda. Eu am omis acest pas dar voi folosi banii la urmatoarea comanda.

IMG_3460

Am agenda de o luna si imi este de foarte mare ajutor. Spre surprinderea mea in fiecare seara imi notez ce am facut peste zi, evenimente importante, ce progrese am vazut la copil, intrebari pentru terapeuti, ce facturi am achitat si ce mai am in plan de efectuat. Dimineata verific ora la care incepe fiecare terapie si cat timp am intre ele pentru a asigura necesitatitle de hrana si odihna ale copilului. Ca sa nu o iau cu mine, pentru ca este destul de voluminoasa, fac o poza cu telefonul programului ori de cate ori se modifica.

Organizatorul este de vis! Mi-a fost mila sa rup din foi, pentru ca asa a fost conceput, in schimb imi fac liste pe el si in loc sa le rup si sa le iau cu mine prefer sa le fac o poza si lor. Stiu, am probleme “la mansarda”. Mi s-a mai spus!

Sper sa va fie de folos postarea deoarece eu am tot ocolit aceste agende din cauza costului la care le-am gasit in librarii. Ma bucur totusi ca pe internet sunt site-uri care atunci cand mai au 2-3 produse de genul agendelor datate care sunt pe cale “sa expire”, decat sa le piarda, le ofera cu o reducere considerabila.

 

Cum am supravietuit varsatului de vant!

La aproape 4 ani baiatul meu a facut varsat de vant (varicela). Dimineata am observat doua bubite rosii, una pe gat si una pe piept. In mod normal nu le bagam in seama dar auzisem ca bantuie de vreo doua luni varicela prin oras asa ca mi s-au aprins beculetele repede. Pana seara bubitele s-au umplut cu un lichid clar si am recunoscut usor boala deoarece eu am facut-o pe la 14 ani si imi amintesc perfect bubitele, mancarimea si senzatia lasata de solutia mentolata.

In primele doua zile au aparut bubitele pe trunchi, cap si brate, insotite de o temperatura de maxim 38 de grade. Nu am folosit antitermice. Din articolele citite pe internet am retinut ca aspirina este strict interzisa deoarece exista riscul de aparitie a sindromului Reye. La fel si antitermicele pot provoca complicatii. Cel mai bine este sa se tina legatura in permanenta cu un pediatru pentru a putea evalua corect riscurile si beneficiile unui eventual tratament alopat. Medicul meu de familie mi-a recomandat ibuprofen iar pediatrul paracetamol. Un alt pediatru mi-a recomandat folosirea antitermicelor doar in caz de maxima urgenta si sub supraveghere. In schimb m-a incurajat sa apelez la dusuri cu apa calduta si impachetari. Din fericire temperatura nu a trecut de 38,5 grade si starea copilului a fost una relativ buna tinand cont de afectiune. Temperatura s-a oprit dupa la doilea val de bubite aparute pe picioare.

In afara de temperatura, in primele zile pofta de mancare a scazut, am incercat sa urmez un regim alimentar pentru a ajuta organismul sa treaca mai usor peste boala. Baiatul a mancat mai mult supe, piept de pui la gratar, compoturi. Am renuntat la mancarurile grele gen tocanite, tocaturi, dulciuri. In perioadele de eruptie l-am simtit un pic mai obosit, a vrut mai mult in brate, a cerut sa il alint si sa stau mai mult langa el.

Cu privire la igiena in timpul varsatului de vant parerile sunt impartite. Eu am optat pentru dusuri scurte si uscat cu prosopul prin tamponare. Apoi la 10 minute distanta, dupa ce s-au mai inchis porii, am folosit o mixtura mentolata, lotiune cu mentol si oxid de zinc. In cazul nostru a functionat de minune, reducand mancarimea si grabind uscarea bubitelor. Am cumparat si o spuma racoritoare, speciala pentru varsat de vant, care promitea sa atenueze senzatia de mancarime, sa ajute la prevenirea cicatricelor cauzate de scarpinat dar in cazul nostru nu a functionat. Cel mai probabil din cauza caldurii aceasta spuma inmuia foarte tare bubitele si crustele intarziau sa se formeze asa ca am renuntat la ea dupa doua zile de utilizare dar merita totusi incercata pentru ca fiecare copil este diferit.

In aceasta perioada am avut grija sa il imbrac in haine mai largute, am taiat etichetele de la gat si de pe laterale ca sa nu il zgarie.

Pentru ca este o boala contagioasa se recomanda izolarea la domiciliu pentru 14 zile-21 zile si intrarea in colectivitate la 4 zile dupa ce cade ultima crusta. Nu stiu cum este in cazul copiilor tipici dar baiatul meu cu autism nu a rezistat atat in casa. Dupa ce i-au aparut toate bubitele si au inceput sa apara crustele m-am interesat prin vecini sa vad daca nu cumva avem vreo graviduta in ideea de a o proteja si l-am scos afara jumatate de ora dupa miezul noptii. Pentru baiatul meu statul in casa a fost un chin. Obisnuit sa se plimbe in fiecare zi de la o terapie la alta, sa se intalneasca cu multa lume, la inceput nu prea a inteles ce se intampla. I-am aratat in fiecare zi bubitele si i-am explicat in propozitii putine si scurte ca “are buba” si “trebuie sa asteptam sa treaca”. Am fost surprinsa sa constat ca a facut legatura intre bube si iesitul afara. Daca in primele doua zile isi lua incaltamintea intr-o mana si ghiozdanul in cealalta si ma striga din fata usii de la intrare dupa ce m-am straduit sa ii explic de ce nu plecam a renuntat.

La inceput mi-a fost teama ca doua saptamani fara nici un fel de terapie ar fi cam mult. Acasa am incercat sa mentin programele invatate dar mult reduse ca timp si intensitate din cauza varicelei. Temerile mele au fost spulberate rapid. Acest timp a fost benefic pentru noi. Am avut ocazia sa vad ca baiatul meu a progresat foarte mult, ca este foarte atent la tot ce se intampla in jur, ca executa cerinte din ce in ce mai complicate, din mai multi pasi, de exemplu “Ia hartia de pe masa si pune-o la cos!”. In aceasta cerinta avem 3 pasi. Primul ar fi sa identifice hartia, apoi sa o ia si al treilea sa o duca la cos. Cand imi amintesc ca mi-a trebuit o luna sa il fac sa duca un servetel la cos, ca am repetat la nesfarsit, zilnic, in reprize de 10 repetari, si acum fara prea mare efort din partea mea culegem roadele unui intreg sir de cerinte … imi vine sa ma duc la terapeuta si sa o pup pentru ca mi-a dat ocazia sa fur meserie de la ea, pentru ca mi-a explicat pas cu pas cum functioneaza mintea copilului meu, cum trebuie sa impart o cerinta banala in mai multi pasi mai mici in asa fel incat copilul meu sa o poata intelege! NIMENI pana la aceasta doamna nu a stiut sa imi explice care este mecanismul prin care sa pot comunica cu copilul cu autism. Sper sa fie cat mai multi terapeuti ca ea, sa lase parintii sa participe la orele de terapie, sa ii integreze in programe, sa le explice ce au de facut si cum sa isi ajute copiii permanent.

M-am lungit cu scrisul dar am vrut sa impartasesc aceasta experienta intr-o perioada in care tot mai multe mamici sunt speriate de epidemii. Eu sugerez tuturor sa citeasca din timp despre bolile copilariei si sa se informeze din mai multe surse pentru ca si intre medici parerile sunt mult diferite si cand te afli intr-o situatie de criza nu mai ai timp sa cantaresti lucid optiunile.

 

 

 

Antidepresive – Sephora

Se intampla uneori sa ma ajunga oboseala, sa nu ma mai pot concentra si sa imi scada rezistenta la stres foarte mult. Daca nu reusesc sa ma refac prin somn dau o tura prin magazine cu baiatul. Cel mai bine ma relaxez cand gasesc la reduceri produse pe care nu mi le-as cumpara in mod normal.

Cat am fost insarcinata si am alaptat am renuntat la machiaj, oja, vopsit, cremuit. De curand mi-am dat seama ca mai toate produsele mele cosmetice sunt expirate sau uscate. Nu sunt obsedata de make-up dar imi face placere sa ma uit la tutoriale pe youtube si sa exersez din cand in cand acasa. Daca tot o iau de la zero cu trusa de machiaj am zis sa fac cumparaturi in mod responsabil si sa achizitionez produse mai putine dar de calitate.

Zilele acestea am gasit cateva produse reduse cu 30% in Sephora. Nu am putut sa rezist tentatiei si le-am cumparat. Sunt laudate pe toate blogurile si canalele de youtube de profil si am zis sa le incerc. Intr-adevar am observat diferenta. Pana acum o luna habar nu aveam ce este acela un primer, un concealer sau cum se foloseste buretelul in forma de ou. Ma machiam cu produse de acum 4-5 ani si nu imi placea rezultatul final. Fata mea arata ca o masca. Dupa o luna de adunat informatii si urmarit filmulete am reusit pana la urma sa arat si eu ca un om.

IMG_4331

Balsamul pentru minimizarea porilor de la Benefit este cel mai tare. Dupa ce il aplic, fata devine fina, matasoasa si fondul de ten se aplica uniform. Este ideal pentru tenul gras. Inainte imi intindeam fondul de ten cu degetele, acum nu mai pot trai fara burete. Inainte de acest burete care se uda si se stoarce am incercat sa utilizez bureti mai ieftini dar nu m-am descurcat cu ei, ramaneau urme urate pe fata. Trebuie sa mentionez ca am doua maini stangi cand vine vorba de intins, uniformizat, tapotat. Rimelul de la Too Faced il cumpar pentru a doua oara. Imi place foarte mult pentru ca il aplic o singura data si rezista toata ziua. Mi-a facut cu ochiul si cel in varianta rezistent la apa dar nu era redus.

O curiozitate a fost peria Tangle Teezer. Imi place combinatia de culori si faptul ca are capac de protectie pentru peri. Se mentine curata dupa folosire si este usor de transportat in geanta. Mi-a fost destul de greu sa ma obisnuiesc cu ea deoarece nu are coada si perii sunt cam scurti. Baiatul meu se descurca foarte usor cu ea. Are parul de lungime medie asa ca i-am lasat-o lui mai ales ca fuge de pieptan.

Nu stiu ce s-a intamplat vara aceasta dar am senzatia ca am atins un prag, un moment in care am facut o pauza de doua luni de la terapii si m-am concentrat mai mult la mine si la iesirile la joaca cu baiatul fara un scop anume. L-am lasat pur si simplu sa se bucure de viata, de copilarie, l-am lasat sa stea in parc sau la locul de joaca fara limita. Venim dupa un an maraton, an in care am avut si trei terapii pe zi, zi de zi, un an obositor dar prin de achizitii, de recuperari pe toate planurile. Din septembrie o luam de la capat, speram cu succes!

 

 

 

 

Terapii

Dupa ce am fost sigura ca baiatul meu are elemente din spectrul autist am inceput sa caut pe internet in ce mod il pot ajuta. Pe prima pagina pe google, toate link-urile duceau catre ABA asa ca am apelat la un terapeut ABA. Cu timpul am aflat ca pentru o recuperare cat mai rapida si cat mai completa avem nevoie de mai multe tipuri de terapie.

  • ABA – Analiza comportamentala aplicata –
  • Terapia 3C –site oficial – Paul Cojocaru fondatorul terapiei
  • Logopedie
  • Kinetoterapie
  • Gradinita
  • Hipoterapie
  • Terapia florala bach
  • Homeopat
  • Locuri de joaca, teatru, parc, microrezervatii, acvarii, circ, muzeu
  • Terapia sunrise
  • Terapia prin muzica
  • Terapia cu delfini

Nu le-am facut pe toate. Si nu le-am inceput in acelasi timp. Le-am luat treptat, am lasat o perioada de acomodare cu programul intre ele. Pe parcurs am modificat numarul de ore de terapie pe saptamana ca sa putem ajunge la toate la timp. Copilul meu face fata cu usurinta la trei tipuri de terapie pe zi plus gradinita, cu un somn de o ora la pranz. Eu trag de mine pentru binele lui. Seara ma adoarme el pe mine.

Mi-as fi dorit sa stiu de la inceput de existenta acestor terapii. De multe dintre ele am aflat de la mamici. Din pacate toate sunt costisitoare si am fost nevoita sa le aleg in functie de prioritati.

Am inceput cu o ora ABA pe zi, 5 zile pe saptamana fara rezultate notabile. Am schimbat terapeutii, 3 zile pe saptamana ABA, 3 zile logopedie. Rezultatele au venit imediat datorita terapeutelor cu suflet si har. Am adaugat seara sedinte de terapie 3C de doua ori pe saptamana timp de un an. De putin timp am inceput sa mergem si la kinetoterapie 2 zile pe saptamana.

Din toamna, varsta 4 ani, o sa incepem gradinita dimineata, ABA zilnic, kinetoterapie si logopedie seara o zi cu o zi. Mai avem in plan pian si hipoterapie.

Toate terapiile pe care le urmam au rolul si importanta lor. Nu pot spune ca una este mai importanta decat cealalta. Aba m-a invatat cum sa ii ofer explicatii pe intelesul lui si cum sa il invat lucruri utile in viata si pentru gradinita, terapia 3C il ajuta sa se orienteze in spatiu, sa fie mai atent, sa se poata coordona, logopedia il ajuta sa constientizeze miscarile pe care trebuie sa le faca ca sa poata pronunta cuvintele corect, kinetoterapia ii corecteaza mersul si il ajuta sa faca miscarile corect si constient.

 

 

“Pune!”

 

Primele doua vizite la terapeut au fost de cunoastere, de acomodare cu terapeutul, cu spatiul. Baiatul meu avea la momentul respectiv 2 ani si 7 luni. A alergat cate o ora prin cele 2 camere in care se tineau orele de terapie fara sa puna mana pe nimic. Se uita la fiecare jucarie, masinuta, coperta de carte in parte dar fara sa initieze un joc cu ceva anume.

De la a treia sedinta eu am ramas in camera de asteptare. Acum dupa 1 an de experiente cu diversi terapeuti si diverse tipuri de terapii nu as mai proceda asa. O sa abordez subiectul intr-o postare separata.

IMG_0246

Primul SD (instructiune) a fost „Pune!”. Practic terapeutul a luat o galetusa de smantana pe care a vopsit-o in alb, a facut o gaura de dimensiunea unei mingiute de ping-pong si pe acolo baiatul meu trebuia sa bage un anumit numar de mingiute identice. Ideea e ca persoanele cu autism au un alt mod de a invata lucruri. Cel putin in cazul copilului meu tot ce vreau sa il invat trebuie sa aiba la baza initial un suport vizual. Fie ca este o imagine printata, fie explicatia mea trebuie sa se lege de un obiect palpabil. Terapeutul ii dadea copilului mingiuta si cu mana lui peste a copilului ii arata ca trebuie sa puna mingiuta in cutie. Apoi, treptat, promptarile au fost din ce in ce mai finute si mai putine.  Initial a protestat, a plans, a dat din picioare, a tras de usa…chin.

Dupa vreo 3 sedinte si o multime de repetari acasa, baiatul meu a invatat ca daca ii dau o cutie, un cos gol si un alt obiect gen mingiuta, cub de lemn, dop de pluta si ii spun „Pune!” trebuie sa puna obiectul in cos.

Mi-a luat foarte mult timp sa inteleg ca baiatul avea o problema in a percepe lucrurile, ca putea sa invete doar prin exemple vizuale, prin cartonase printate si nu din povesti fara suport vizual. Ce mi s-a parut ciudat este faptul ca primul lui terapeut nu s-a obosit sa imi dea nici o informatie despre modul in care percep persoanele cu autism lumea, care sunt metodele prin care pot sa invete, cum il pot ajuta pe copilul meu sa evolueze. Am avut mare noroc ca am gasit si urmarit cateva filmulete demonstrative pe youtube total diferite de ce facea copilul meu la terapie. M-am inspirat de acolo si am inceput sa lucrez cu el acasa fara sa informez terapeutul si asa am descoperit ca baiatul meu poate sa recunoasca animale si sa le pronunte numele. De la animale am trecut la fructe si asa mai departe. In mod normal acasa trebuie sa continui sa repeti exercitiile de la terapie dar baiatul meu devenise plictisit de cutii si sortari iar eu eram ingrijorata ca la orele de terapie nu era stimulata si vorbirea.

De la galetusa cu smantana am trecut la cutia de pantofi, de la cerc am trecut la patrat, de la un spatiu am trecut la mai multe pana intr-un final am ajuns la sortatul pe culori.

Dupa vreo 2 luni mi-am dat seama ca mai toate activitatile erau inspirate din Montessori si pe partea cu ABA se lucra foarte putin si fara rezultate. M-am gandit ca poate imi doresc eu prea mult si prea repede dar in sufletul meu simteam ca ceva nu este in regula. Dupa 6 luni de lucru cu acelasi terapeut, cu rezultate mai bune din exercitiile de acasa decat de la terapie, am oprit tot si am inceput sa caut alt terapeut si in plus un logoped.

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑